Paleontologie curs 1 Fosile si procese de fosilizare

FOSILE ŞI PROCESE DE FOSILIZARE

FOSILE (lat: fossilis - scos din pământ) - desemnează resturile provenite de la organisme (protoctiste, plante, animale) precum şi urmele activităţii biotice ale acestor organisme, conservate în rocile sedimentare în urma proceselor de fosilizare.

FOSILIZAREA – reprezintă un ansamblu complex de procese biologice (biotice) şi fizico-chimice (abiotice) care conduc la transformarea organismelor sau a activităţilor biotice ale acestora în fosile sau urme fosile.
Modul de conservare al fosilelor este dependent de:
- caracteristicile anatomice ale vieţuitoarelor;
- condiţiile de mediu în care acestea au trăit şi modul lor de viaţă;
- contextul în care s-a desfăşurat evoluţia geologică ulterioară, a depozitelor sedimentare în care se regăsesc fosilele (diageneză, tectonică, climat, etc).

Două dintre condiţiile esenţiale care conduc cel mai adesea, la conservarea în stare fosilă sunt:
- imediat după moarte, organismele să fie ferite de acţiunea agenţilor atmosferici sau de altă natură, cu alte cuvinte acestea să fie acoperite de sedimente imediat după moarte;
- organismele să fi avut în constituţia lor părţi dure, scheletice, alcătuite din substanţe minerale.
Cele mai frecvente moduri de fosilizare sunt:
- conservarea părţilor dure (teste, cochilii, carapace, schelete, dinţi, etc.) prin:
- mineralizare: recristalizare, piritizare, limonitizare, silicifiere;
- mulaje interne, externe sau composite (sculptate);
- încrustarea: se produce în prejma izvoarelor bicarbonatate => tufuri calcaroase care conservă impresiuni ale caracterelor externe;
- mumificarea conservarea tesuturilor moi prin deshidratare rapida (zone aride); descopunerea de catre bacterii si actiunea eventualilor pradatori sunt mai reduse in absenta apei;
- incarbonizarea: proces de fosilizare specific plantelor, mai rar animalelor (graptoliţi);
- impresiuni ale părţilor moi: frunze, meduze, viermi, peşti, insecte, etc. care pot fi găsite în calcare litografice, gresii fine, silturi, argile;
- conservarea urmelor de activitate biotică: orice organism care traieste in sau pe suprafata unui sediment, sapand, perforand sau pur si simplu miscandu-se pe suprafata sedimentului, creaza o urma pe suprafata sedimentului sau in sediment, urma care se poate pastra in stare fosila.
Intr-un sens mai larg, orice mod de deranjare a structurii initiale a sedimentului, poarta numele de bioturbatie, daca aceasta modificare este produsa de orice tip de activitate vitala a unui organism. (Adesea insa in lucrarile de specialitate termenul de bioturbatie este utilizat numai pentru urmele produse de organsimele care sapa in interiorul sedimentului. De exemplu: galeriile sapate de unele arthropode decapode, galerii denumite Thalassinoides.
- modul de viaţă: “Gastrochaenolites”, perforaţii produse de bivalve lithofage;
- urme de deplasare: Helminthoides
- urme de hrănire: Chondrites, ? Palaeodictyon, Gastrolite, Coprolite
- conservarea în stare iniţială: se produce în substanţe care oferă condiţii foarte bune de conservare: chihlimbar, ozocherită, gheaţă, etc