anexa curs 2 paleontologie

Paleontologie curs 2 Porifere,Cnidaria

Phylum PORIFERA (Cambrian – Actual)
Poriferele sunt reprezentate prin spongieri si stromatoporoidee. Sunt organisme pluricelulare primitive ca organizare, dar care nu au organe sau tesuturi in adevaratul sens al cuvantului. Corpul spongierilor prezinta forme foarte diferite si este alcatuit in principal din doi pereti celulari separati intre ei de o materie gelatinoasa care contine celule ameoboide ce pot indeplini functii diferite si care secreta componentele scheletice. Peretii corpului sunt perforati de pori inhalanti. Corpul spongierilor este sustinut de o retea scheletica alcatuita din piese minuscule (microscopice) care poarta numele de spiculi. Spiculii prezinta forme si moduri de dezvoltare foarte diferite, avand patru tipuri principale de simetrie (monaxon, triaxon, tetraxon si poliaxon) (Fig. 1). Majoritatea spongierilor au spiculi constituiti din silice sau calcit sau o combinatie de spiculi si spongina. Alti spongieri (stromatoporoideele de exemplu) au un schelet carbonatic incrustant care inglobeaza scheletul spicular. Tesutul viu al spongierului inconjoara o cavitate centrala, denumita cloaca, la nivelul careia se produce digestia particulelor nutritive de catre celulele coanocite. Deschiderea cavitatii centrale se numeste oscul.
Caractere morfologice utilizate pentru identificarea genurilor: forma generala a corpului, grosimea peretilor corpului, forma osculului si a cavitatii centrale, forma si modul de distributie al porilor inhalanti; forma si natura spiculilor pentru determinari de ordin specific.
Mediul si modul de viata: Majoritatea spongierilor sunt organisme marine, dar exista si specii de apa dulce. Sunt organisme suspensivore (filtreaza apa, retinand particulele nutritive, in special bacterii), bentonice. Unii spongieri traiesc in ape adanci, in special asa numitii ‘’spongieri de sticla’’, alti spongieri prefera apele calde, bine luminate, putin adanci, unde formeaza calcare de tip recifal alaturi de alte organisme. Importanţă: lithogenetica – au generat impreuna cu diferite tipuri de alge, calcare spong-algale de tip bioconstruit. Exemplu: recifii spong-algali, de tip bioherme si biostrome formati intre 154 – 141 m.a. in Dobrogea Centrala (Cheia – Casian); calcare recifale de tip bioconstruit cu stromatoporoidee, bryozoare si alge in Paleozoicul din America de Nord.
Archaeocyatha – reprezinta un grup ancestral, primitiv, de organisme exclusiv fosile (Cambrian). Aveau un schelet de natura carbonatica cu o forma generala conica sau globuloasa, format dintr-un singur perete sau cu pereti dubli perforati de pori. Erau organisme solitare, probabil suspensivore sau filtrante, exclusiv marine, bentonice, traiau la adancimi de 20 - 30 m, fixate pe substrat carbonatic.
Importanta – biostratigrafica: sunt fosile caracteristice, cu importanta valoare stratigrafica pentru Cambrianul inferior.
Supraphylum COELENTERATA – Phylum CNIDARIA (Precambrian – Actual)
Membrii phylumului Cnidaria sunt reprezentati prin corali, meduze, hydre si anemonele de mare. Cnidarii prezinta doua forme de existenta: stadiul de polip si stadiul de meduza. La diferitele grupe sistematice de cnidari predomina unul dintre cele doua stadii sau ele pot coexista in cadul acelueasi grup. Polipul are o pozitie erecta si se fixeaza de substrat printr-un disc bazal. Meduza pluteste cu gura si tentaculele orientate catre in jos.


Figura 3. Aspecte morfologice externe ale cnidarilor
(modificat dupa Benton & Harper, 1997)

Phylum Cnidaria cuprinde trei clase: Hydrozoa, Scyphozoa si Anthozoa. Clasele Hydrozoa si Scyphozoa sunt extrem de rare in stare fosila, motiv pentru care nu vor fi prezentate aici.
Clasa Anthozoa (Precambrian – Recent) – cuprinde coralii care se dezvolta numai prin stadiul de polip, cu forme solitare si coloniale. Unii corali prezinta un schelet de natura carbonatica (de exemplu octocoralii), dar foarte multe grupe de corali fosili si actuali au un schelet constituit din calcit sau aragonit. Scheletul unui individ (polip) are o forma generala asemanatoare unui tub, care se extinde catre in sus pe masura ce polipul creste. Scheletul unui polip se numeste coralit. Scheletul unei colonii se numeste coralum. Coralitii solitari prezinta aspecte morfologice foarte diferite (Fig. 5-7). Pe masura ce polipul creste, el isi ridica baza si secreta sub el, un fel de suporturi aproximativ plate denumite tabule. Placutele mai mici care sunt secretate de-a lungul marginii coralitului si care folosesc tot pentru sprijinirea bazei coralitului, se numesc disepimente. In afara de tabule si disepimente, polipul secreta pe masura ce creste, pereti verticali cu dispozitie radiara, secretati intre cutele de tesut moale care se formeaza incepand chiar din baza polipului. Acesti pereti verticali se numesc septe si sunt secretati in moduri specifice pentru diferite grupe de corali. Coralii solitari au coraliti care nu sunt conectati (atasati) de alti coraliti. Coralii coloniali au coraliti numerosi, conectati in diferite moduri, formand colonii (coralum) cu forme si dimensiuni foarte diferite.


Au fost definite mai multe moduri de crestere a coralilor coloniali (Fig. 4): phaceloid – coraliti subparaleli conectati intre ei prin proiectii schletice laterale ; cateniform – serii singulare de coraliti paraleli care se unesc intre ei numai de-a lungul a doua parti laterale; cerioid – coraliti poligonali, cu pereti foarte apropiati aproape uniti direct, fara elemnte scheletice suplimentare; astreoid – coraliti poligonali, fara pereti laterali ; septele se termina acolo unde ar fi trebuit sa fie peretii coralitilor; totusi nu prezinta schelet colonial intre coraliti ; thamnasterioid – coraliti
poligonali, fara pereti laterali, septele fiind continue intre coralitii adiacenti ; aphroid – la fel ca tipul astreoid dar coralitii adiacenti sunt uniti prin disepimentarium ; meandroid – coraliti meandrati, cu pereti laterali ; cu sau fara schelet colonial intre coraliti ; hydnophoronid – partile centrale ale coralitilor dispuse in jurul unor protuberante ; peretii laterali incompleti sau lipsesc; fara schelet colonial intre coraliti ;


Trei grupe principale de corali : Tabulatele, Rugosele si Scleractinii, sunt bine reprezentate in stare fosila.
Subclasa TABULATA (Tabulat ele) (O inf. – P) – sunt corali coloniali, formele coloniilor fiind foarte diferite. Elementele schletice principale sunt tabulele, septele lipsesc sau daca exista sunt rudimentare. Importanta – lithogenetica: au generat calcare recifale de tip bioconstruit in Paleozoic. Subclasa RUGOSA (rugosele sau tetracoralii) (O med. – P) – sunt corali solitari sau coloniali, cu aspect robust; prezinta septe foarte bine dezvoltate in seturi de cate patru. Invelisul lor protector exterior (epitheca) prezinta numerose creste (cute) ingrosate denumite rugae. Tetracoralii solitari au coraliti in general in forma de con sau cupa. Ei nu prezentau un mod de fixare sau ancorare pe substratul marin. Ei probabil colonizau fundurile marine cu sedimente moi, scufundandu-se partial in interiorul sedimetului. Rugosele coloniale se cufundau de asemenea in sedimentele moi, greutatea coloniei asigurandu-le stabilitatea. Importanta – lithogenetica: au generat diferite tipuri de calcare recifale, cat si structuri de tip bioherme in Paleozoic. Subclasa ZOOANTHARIA – Ordinul SCLERACTINIA
(T med. – Q) – cuprind corali solitari si coloniali care secreta septe in seturi de cate 6 sau multiplu de 6; prezinta tabule si disepimente; formele coloniale pot fi masive, incrustante sau ramuroase; in cadrul uni coralum, coralitii au difeite moduri de dezvolatare si de integrare in cadrul coloniei. Scleractinii sunt organisme stenoterme, stenohaline (traiesc in ape cu salinitate normala 35 - 40‰). Importanta – lithogenetica Scleractinii hermatipici (constructori de recifi) contin alge simbionte si formeaza recifi in ape marine, bine luminate, calde, cu temperaturi cuprinse intre 25 si 29°C. Scleractinii non-hermatipici (care nu formeaza recifi) pot coloniza si apele mai adanci, unii find coloniali, altii fiind solitari.

Paleontologie curs 1 Fosile si procese de fosilizare

FOSILE ŞI PROCESE DE FOSILIZARE

FOSILE (lat: fossilis - scos din pământ) - desemnează resturile provenite de la organisme (protoctiste, plante, animale) precum şi urmele activităţii biotice ale acestor organisme, conservate în rocile sedimentare în urma proceselor de fosilizare.

FOSILIZAREA – reprezintă un ansamblu complex de procese biologice (biotice) şi fizico-chimice (abiotice) care conduc la transformarea organismelor sau a activităţilor biotice ale acestora în fosile sau urme fosile.
Modul de conservare al fosilelor este dependent de:
- caracteristicile anatomice ale vieţuitoarelor;
- condiţiile de mediu în care acestea au trăit şi modul lor de viaţă;
- contextul în care s-a desfăşurat evoluţia geologică ulterioară, a depozitelor sedimentare în care se regăsesc fosilele (diageneză, tectonică, climat, etc).

Două dintre condiţiile esenţiale care conduc cel mai adesea, la conservarea în stare fosilă sunt:
- imediat după moarte, organismele să fie ferite de acţiunea agenţilor atmosferici sau de altă natură, cu alte cuvinte acestea să fie acoperite de sedimente imediat după moarte;
- organismele să fi avut în constituţia lor părţi dure, scheletice, alcătuite din substanţe minerale.
Cele mai frecvente moduri de fosilizare sunt:
- conservarea părţilor dure (teste, cochilii, carapace, schelete, dinţi, etc.) prin:
- mineralizare: recristalizare, piritizare, limonitizare, silicifiere;
- mulaje interne, externe sau composite (sculptate);
- încrustarea: se produce în prejma izvoarelor bicarbonatate => tufuri calcaroase care conservă impresiuni ale caracterelor externe;
- mumificarea conservarea tesuturilor moi prin deshidratare rapida (zone aride); descopunerea de catre bacterii si actiunea eventualilor pradatori sunt mai reduse in absenta apei;
- incarbonizarea: proces de fosilizare specific plantelor, mai rar animalelor (graptoliţi);
- impresiuni ale părţilor moi: frunze, meduze, viermi, peşti, insecte, etc. care pot fi găsite în calcare litografice, gresii fine, silturi, argile;
- conservarea urmelor de activitate biotică: orice organism care traieste in sau pe suprafata unui sediment, sapand, perforand sau pur si simplu miscandu-se pe suprafata sedimentului, creaza o urma pe suprafata sedimentului sau in sediment, urma care se poate pastra in stare fosila.
Intr-un sens mai larg, orice mod de deranjare a structurii initiale a sedimentului, poarta numele de bioturbatie, daca aceasta modificare este produsa de orice tip de activitate vitala a unui organism. (Adesea insa in lucrarile de specialitate termenul de bioturbatie este utilizat numai pentru urmele produse de organsimele care sapa in interiorul sedimentului. De exemplu: galeriile sapate de unele arthropode decapode, galerii denumite Thalassinoides.
- modul de viaţă: “Gastrochaenolites”, perforaţii produse de bivalve lithofage;
- urme de deplasare: Helminthoides
- urme de hrănire: Chondrites, ? Palaeodictyon, Gastrolite, Coprolite
- conservarea în stare iniţială: se produce în substanţe care oferă condiţii foarte bune de conservare: chihlimbar, ozocherită, gheaţă, etc

Pentru inceput am postat doar orarul pe primul semestru,respectiv scara timpului geologic iar pe viitor voi incerca sa adaug cat mai multe ce tin de fascinantul nostru domeniu de activitate